Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE DE OCARA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 110 pentru FACE DE OCARA.

Miron Costin - De neamul moldovenilor

... Țările Ungurești cu acest nume, români și până astăzi, de unde suntÅ­ și de ce seminție, de când și cum au dăscălecat, acĂ©ste părți de pământÅ­, a scrie, multă vrĂ©me la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta, după atâta vĂ©ci de la discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăș nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimii durĂ©re. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vĂ©dĂ©re felul neamului, din ce izvor și seminție suntÅ­ lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și ... Scripturi avem și sfânta credință a noastră creștinească și mântuirea noastră cu pogorârea fiilui lui Dumnezeu și împelițarea cuvântului lui, cel mai denainte de vĂ©ci în firea omenească (denafară de păcatÅ­). Scriptura ne deșchide mintea, de ajungem cu credința pre Dumnezeu, duhul cel nevăzut și necoprinsÅ­ și neajunsÅ­ de firea noastră, Scriptura departe lucruri de ochii noștri ne face ...

 

George Coșbuc - Bradul (Coșbuc)

... George Coşbuc - Bradul (Coşbuc) Bradul de George Coșbuc Bradu-mi spune bun cuvânt — — „Să-i trimit ?" Mi-a spus: — Trimite-i!â€� Tot m-am ... Să dau bradului mai bine Ori iubitei   Crezământ? — „Nu-i trirnite!" zise ea. — „Că n-am zor să ies în lume. De-i trimiți, îi fac de-ocară, Că-i arunc pe uși afară — Scoate-mi nume   Cât or vrea!" Am s-ascult de brad acum; Fata minte cum îi vine. Și trimit chiar asta-seară Pețitori la ea s-o ceară — Rău ori bine,   Tot un drum ... bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil — de-o fi cu bine — Ți-l dau șie   Să mi-l crești! De mă-nțeli, te fac la noi Poartă curții: să te-ajungă Câte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă   Vaci și ...

 

Ion Luca Caragiale - O reparațiune

... s'o scrie nici celui mai rabiat șovinist maghiar de cea mai josnică speță. Tot a doua zi, vine în Tribuna un fel de dulceagă retractare: onorata redacțiune se lapădă pur și simplu de orice răspundere, pe cuvântul că notița aceea a fost publicată fără știrea onoratei redacțiuni, fapt care onoratei redacțiuni i se pare regretabil. Cum ... și batjocură - ocara nu era de ajuns. Cum asta ? Un individ deșuchiat, în toiul târgului, trage o palmă unui om pacinic, și când acesta, amețit de așa ofensă, vrea să deschidă gura, deșuchiatul, zâmbind grațios, îi spune că a fost numai o greșală de mișcare, așa, din nebăgare de seamă, și-i cere cavalerește pardon, bătându-l amical cu palma cealaltă pe umăr. Frumos destul ! Prin gazeta dumitale, care inundă trei țări, se aruncă ... infamantă asupra mii de oameni cinstiți; se denunță, cu sarcasme pline de acel miros specific speluncilor bucureștenești, unde se strâng, în academii libere, toți intelectualii de industrie, - se denunță în gazeta dumitale, că rațiunea și temeiul însuflețirii unei mari întruniri naționale sunt numai pițula și groșița, pofta chefului de gură-cască de-o parte,

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

... se, acele ce în supuși defaimă! Eresul, dezbinarea sunt fiicele științei. Mai mult mințește-acela ce e mai învățat, Și care tot citește curând se face-ateu. Criton trăgând metanii oftează și cârtește, Rugându-și sfântul suflet cu lacrimi umilite Să vadă câte rele de la știință vin, Cum oamenii printr-însa ades se rătăcesc. Copiii noștri care erau mai înainte Supuși și blânzi la toate pe calea mântuirii Pășeau ... un funt de pudră bun, Virgil un ban nu face mai mult decât Egor [2] , Și Reks [3] e mai de treabă decât Ciceron foarte. De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline. Ascultă deci, o, minte, cum eu te sfătuiesc: Fii mută ca un pește, și nu mai tot vui. Un scriitor ... a dănța ușor, Care cunoaște soiul de orice fel de vin, Se-mbracă după modă și mestecă cărți bine, De-i și cu dinți de lapte, oricare treaptă naltă Îi pare foarte mică la vrednicia lui; Nu pot să-l cumpănească nici șapte înțelepți. La oameni nu-i dreptate! Un ... cugetă în ticnă la rodurile ei. Nu te-ncercă zadarnic la oameni să arăți Acele care lumea le sufere, le vede, Și care-n loc

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă

... mândrie, și minte, ș-aspirații. O, moarte, dulce-amică ­ sub mantia ta largă Acoperi fericiții ­ și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine ­ și-n sfârșit ­ Desprețuie gândirea că e desprețuit. Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei ... femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din nou să prăsiți neamul Oricare vită șuie, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de ... lume, de doru-i toate ard. O, moarte! ­ nu aceea ce-omori spre-a naște iară. Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară ­ Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, Tu, care ești enigma obscurei conștiinți ... n-a știut vodată, că ce voiește-i alta ­ Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă

 

Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă

... mândrie, și minte, ș-aspirații. O, moarte, dulce-amică ­ sub mantia ta largă Acoperi fericiții ­ și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine ­ și-n sfârșit ­ Desprețuie gândirea că e desprețuit. Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei ... femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din nou să prăsiți neamul Oricare vită șuie, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de ... lume, de doru-i toate ard. O, moarte! ­ nu aceea ce-omori spre-a naște iară. Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară ­ Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, Tu, care ești enigma obscurei conștiinți ... n-a știut vodată, că ce voiește-i alta ­ Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă

 

George Coșbuc - Draga mamei

... mă-omor! S-o știi, mamă, bine Asta de la mine! Fira greu râdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea: dar cum vei face, precum îți place, de capul tău, Cum vei ști mai rău! Du-te unde vrei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte!... Iubea-și Fira fata ... dulci și bune Și-n vis îi vor spune, Ce să facă biata Să-și mântuie fata. Fira-așa făcea, Ea la foc punea Sâmbure de-alună Și iarbă nebună, Mugure de paltin Și iarba lui Tatin, Aripă de-albină, Fir de rocoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Și-apoi le fierbea Până clocotea Apa din ulcea, Până se topea Ierburile stoarse, Apoi mi le scoase Și le-a îngropat ... le-a dezgropat Și le-a așezat Sub perină-n pat; Apoi se culca Și greu vis visa, Vis de vrăjitură, Vis de făcătură, Vis bun de cu seară Pentru jale-amară Vis de miezul nopții Pentru vraja morții; Vis de dimineață, Vraja de viață. II Iar a doua zi, Cât ce se trezi Fira veseloasă A ieșit din casă Și s-a dus ...

 

George Topîrceanu - Infernul

... lui Cain noapte, Precum a zis Francesca da Rimini, Infernul, cântul V, 107... El s-a oprit pe creștetul colinei, Înfricoșat de-această amenințare, Și, neclintită-n tremurul luminii, Statura lui s-a proiectat pe zare, Încovoiată, lungă, amărâtă, Ca un fantastic semn de întrebare... Văzui apoi o namilă urâtă, Un fel de baci cu sarica sub glugă, Ce sta deoparte sprijinit în bâtă. De propria lui umbră vrea să fugă, Dar se trezea că-n juru-i gravitează, Mânat de-o oarbă forță centrifugă. O clipă se oprea și, cu emfază, țintea-n pământ căutătura-i proastă, Apoi din nou pornea ca o sfârlează. Acest ... o floare Sub ziduri de fățarnică Gomoră, O dulce-mpătimire arzătoare: În ceasuri caste, mângâieri de soră. Sărutul ei — văpaie purpurie, Privirea — luminiș de auroră... Și-o clipă fu de-ajuns: pe veșnicie Se risipiră toate, fără urmă, Într-un fior de neagră isterie. — Destul! Destul!... Simțeam cum mi se curmă Viața-n piept, — cum vipere rebele Se zvârcolesc în inima-mi și scurmă... Și ... Văzând cum iarăși piere-n fund, departe, Fantoma tristă a iubirii mele, M-am prăbușit cu brațele-ntr-o parte, Împins în gol ...

 

Dosoftei - Psaltirea în versuri

... nime nu laș s-alerge. Și-n casa ta n-Ă vea2 parte Vicleanul, ce-a sta departe. Strâmbii nu laș să trăiască, De-aproape să te prăvască, 1 mă vei. 2 nu va avea. Că de svânta-ț căĂ¹tătură S-or face pizmașii zgură. Urât-ai pre toț făloșii Și vei pierde mincinoșii. Și de om ce varsă sânge Ți-i greață a te atinge. Iară eu, Dumnezău svinte, Cu mila ta de mainte, Îț voi intra-n svânta casă, Unde șez, Doamne, la masă, De m-oi închina cu rugă, În frica ta, ce țî-s slugă, În beserica ta svântă. Și mă du fără de smântă Spre-adevăr, să nu duc greață, Că tu, Doamne, m-ești povață Și spre tine-m deregi pașii, Ca să nu-m strice pizmașii ... Bucurie, să le placă. Să să laude cu tine Carii ț-vor numelui bine, Că dai bună cuvântare Direptului și spori mare. Doamne,-n scut de bună vrere, Ne-ncununi cu mângâiere. PSALMUL 6 Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mânie* , Când îm vei lua sama, cu a ta urgie. Ce-ț fie, Doamne, milă de-a mea lângegiune, Oasele mi le strânge cu vindecăciune. Mi-i sufletul în groază și-n grea turbureală

 

George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă

... stau cu frică; Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod În scări temutul voievod Cu hohot se ridică. Strângea de frâu și tremura: Iar calul, ud de cale, Pământu-n loc îl frământa Și spuma alb-o mărita Cu sânge roș ce picura Din strânsele zăbale. Când vrei să-i afli, nu ... Boieri, nu vi-e rușine? Vă văd așa de-atâtea luni, N-aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Spătarul îi răspunde. Dar țara-i suptă de haraci, De greci nebuni și de cazaci; Săracă țara, noi săraci, Și cai voinici, de unde? N-ai bani de-un cal? Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să ... Vă văd așa de rupți și goi De latră câinii după voi! Sânteți boieri, ori marțafoi? Spătare, hai odată! Și vodă sare jos din șea, De frâu, fugaru-și ține. Spătaru-ngălbenit privea, Vedea ce e, și nu vedea, Spătarul asta n-o credea Spătaru-n urmă vine. Așa, jupâne, ești

 

George Coșbuc - Recrutul

... George Coşbuc - Recrutul Recrutul de George Coșbuc Eu o las în sama ta— Am să plec! și parcă-mi moare Inima, se rupe-n mine! Nu de voi, tu știi de cine! Și mă doare, De-aș țipa. Omul fără de noroc Tot cu răul se-ntâlnește— Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! ți-o las în samă, Mi-o păzește Ca de ... feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi prea mult la tine, Că ea, biata, de rușine Mai mult horă N-ar juca. Tu o vezi și n-o-nțelegi; De-o cuprinzi, ea știe una: Moartă-n brațe ți se lasă, Dar de ciudă plânge-acasă, Plânge-ntruna Zile-ntregi. Calea ei să n-o colinzi —De-i vedea-o la fântână, Treci și las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce vrei; O desmierzi și nu te vede, O săruți și-i pare bine. Ah, dar ... te puie Pân-acasă S-o petreci. Nu știi cât îi faci de

 

   Următoarele >>>